Dragă Zburătorule,

Te-am visat, te visez și sunt aproape sigură că te voi visa. Sau poate că tu...   Tu chiar m-ai vizitat Zburătorule, nu-i așa? Tu chiar ai fost aici, tu chiar mi-ai văzut pielea albă ce se scălda în cearșafurile gri la lumina pală a Lunii. Îmi amintesc destul de clar cum ți-am mușcat buza de jos în timp ce tu mă priveai cu o dorință nebună. O dorință nebună de a mă avea. Sau oare dorința era a mea? Sunt confuză când vine vorba de această dorință, de fapt, cred că o pasăm de la unul la celălalt. 
Îmi amintesc cu ușurință cum îți plimbai mâna stânga prin păr, pe gât și pe lobii urechilor, în timp ce mâna dreaptă îmi strângea ușor încheietura mâinii pentru a te asigura că nu evadez. Modul în care m-ai dominat astă noapte m-a făcut să îmi doresc din ce în ce mai tare să te întâlnesc. Încă îți simt buzele umede deasupra gurii mele înfometate. Simt și mâinile tale cum alunecă pe întregul meu trup de parcă asta ar fi făcut întreaga lor viață. Îți cobori mâna ușor până pe pântecele cald. Continui să mă săruți și să te joci cu clitorisul meu mic și roz. Ochii tăi negri mă privesc neîncetat, iar de această dată îți muști singur buza de jos făcându-mă să înghit în sec. Alternezi mângâiatul sexului meu umed cu mângâiatul coapselor, al gâtului și al sânilor. Îți place să mă chinui, știu asta. Și o faci al naibii de bine. Îmi zâmbești pervers, iar mie îmi vine să țip. Nu știu dacă îmi vine să țip de ciudă sau de plăcere. Ajung să te implor să-ți înfigi mădularul în mine. O faci cu acelasi zâmbet pe care nu-l pot șterge din memorie. Nu mă penetrezi de tot, ci doar puțin. Te joci cu el la suprafața umidității mele. Mă simt ca atunci când am gripă și temperatura mea e cu 2-3 grade mai mare. Mă simt neputincioasă. Tremur toată, tu înca ai zâmbetul ăla pe față si eu sunt convinsă că nu mai vreau nimic. Jocul tău nebun a ajuns la final, iar eu adorm. 
E 7:00, sună alarma în disperare, soarele e de două sulițe pe cer, reușesc cu greu să fac ochi. Sunt doar eu și patul. Dar știu clar ca ai fost și tu aici, Zburătorule.

Fructul oprit...

   Bonsoir, bad boy! Qu'est-ce que tu fais? Mi-ar plăcea să îmi citești aberațiunea, dar cu siguranță ești prea măcinat de gânduri în timp ce asculți muzică bună...
  Da, la fel de bună ca cea pe care am ascultat-o în timp ce trăgeam din țigară, iar tu trăgeai din mine.
 Mă întrebi dacă vreau să se repete? Să știi că nu m-ar deranja deloc să plec de-acasă chiar și într-o seară ploioasă de toamnă. Nu știu ce ar merita mai mult să fac acest efort, tu sau iarba de calitate...
   Cert e faptul că aș pleca în grabă către tine. Nu aș sta prea mult pe gânduri, nici nu m-ar interesa ce iau pe mine, aș trage prima pereche de blugi care mi-ar pica-n mână și cămașa mea preferată în carouri. Maioul meu mulat negru de sub ea, știu sigur că o să te excite, iar după primele fumuri o să vrei să mă dezbraci la fel ca data trecută. 
   Ajung la tine și  mă primești în camera ta obscură, deja puțin fumat, iar muzica celor de la Pink Floyd  se aude în surdină. Tu mă privești însetat, dar te abții și doar îmi întinzi mâna ca să mă așez lângă tine. Ne privim în ochi, așa cum nu am făcut-o niciodată, fumăm, povestim  și ascultăm muzică. Brusc, te apucă o poftă de mine, iar eu nu opun rezistență.  Începi să mă săruți ca un înfometat, să îmi muști buzele la fel cum mușcă un câine dintr-o bucată de carne. Apoi mă împingi ușor pe spate în timp ce mâinile tale deja se joacă cu sânii mei. Îți dai seama ușor cât de excitată sunt, dar respirația ta îmi confirmă că și tu ești la fel. Începi să mă săruți ușor pe gât și cobor și tot cobori. Amețită cum sunt, zâmbesc căci știu unde vei ajunge. Îmi tragi blugii jos, iar lenjeria mea, neagră și ea, te face să mă dorești mai tare. Te joci cu limba pe linia bikinilor, iar mie îmi vine să mă urc pe pereți. Te țin de cap și involutar te trag în mine, îți simt limba umedă și caldă, iar tu continui să îmi săruți sexul. Urci înapoi, mă săruti și constat că nu am chiar un gust rău. În timp ce mă săruți și mă atingi, te dezbrac și te primesc în mine. Te simt în fiecare celulă a corpului meu. Alergi prin mine și plăcerea pe care mi-o oferiți, tu și cu iarba, mă face să vreau mai mult. Cred că voi doi mergeți mână-n mână, iar unul fără celălalt nu ați avea atâta putere asupra mea. Nu aș mai vrea să ieși din mine, sunt foarte excitată, iar dintr-o dată un alt val de căldură îmi traversează tot trupul. Încep să tremur și să simt  senzații ce nu pot fi descrise. Nici tu nu ești mai prejos, iar pupilele tale dilatate mă privesc neîncetat. Îmi zâmbești și rămânem goi, îmbrațișați multă vreme. 
Deodată revin la realitate, te văd lângă mine gol, mă încearcă un sentiment de vinovăție
și creierul îmi dictează două versuri ale unui artist autohton:
 "Știu că nu-i bine, știu că ești fructul oprit,
Dar ce n-am voie, mă ambiționează-nzecit..."

În oglindă

       Stau în pat, pe spate cu căștile în urechi și ascult cu volumul dat la maxim o nebună, una ca și mine de altfel. Mă gândesc la sentimentul ăsta al naibii care mă încearcă de ceva vreme. Nu știu dacă tu, care citești ai simţit asta. Dacă ai simţit scârbă și atracţie în același timp. Ce nenorocit și profund e... Știi ce îmi vine? Că uneori nici eu nu ştiu.
Mă gândesc cam cât de tare mă atrage. O atracţie greu de controlat. Simt prin vene. Parcă şi sângele ăsta al meu e nebun. Parcă e la un maraton şi vrea neapărat să câştige. Nu ştiu dacă e cel mai mişto sentiment, dar poate că sunt puţin psycho... Puţin mai mult. Sunt de necontrolat. Simt că aş fi intr-un preludiu continuu şi de la un moment la altul aştept să fiu penetrată ... simt că vreau mai mult. Că vreau să închid ochii şi când îi deschid să fiu undeva doar cu el. Să fie un dormitor mare cu întreg tavanul acoperit de o oglindă ca să ma pot bucura mai mult de imaginea trupurilor noastre. Să pot savura momentul. Să mă hrănesc cu întregul corp, inclusiv cu ochii. Să fiu pe spate, doar într-o lenjerie neagră şi el să mă sărute. Să înceapă cu buzele mele înfometate şi să continue cu sânii. Să mă lingă uşor pe ei, iar eu să am privirea în tavan. Să văd totul în oglindă. Să văd cum coboară până între picioarele mele. Să îi strâng uşor capul cu genunchii în timp ce îi privesc reflexia din oglindă. Cu siguranţă asta mi-ar amplifica plăcerea mea nebună. Aş vrea să se hrănească din mine până îl rog să mă penetreze cu mădularul lui care aşteaptă de mult o bucăţică umedă şi strâmtă. Să mă tragă către el şi să se înfingă ca un ac într-o bucată de denim. Tare şi adânc. Suficient de adânc încât să mă simt plină. Îl văd deasupra mea. În oglindă îi văd spatele şi fundul lui e perfect fără pic de celulită. Apoi îi zăresc chipul în faţa mea. Are ochii mari şi buze cărnoase. E frumos, iar asta mă face să îl doresc şi mai tare şi îi şoptesc uşor la ureche că-mi place şi că nu mă pot sătura. Mă prinde de mijloc şi mă întoarce. Sunt rezemată pe coate, cu spatele la el. Intră în mine brutal. 

Tremur toată. Controlul mi l-am pierdut de mult aşa că scot ţipete fără să vreau. Dintr-o secundă în alta simt că sunt gata să erup ca un vulcan care nu a încetat niciodată să fie activ. Simt că am ajuns acolo unde voiam. Sunt împlinită... Mă întreb dacă şi el se simte aşa. Închid ochii ca un soldat rănit pe front. Sunt prea extenuată ca să rămân trează şi prea satisfăcută ca să mai vreau ceva.

Văduva neagră

Pe-nserate, fără teamă Apar eu de nicăieri Nu-s paianjen, sunt o damă
Şi te-ntreb tu cum preferi.
Mai întâi te-ademenesc Iţi promit luna şi marea Tu crezi însă că iubesc, Nu că limita mi-e zarea. Zâmbetul nu mă tradează Ba şi chipul mă ajută Par eu înger ce veghează, Nu nebună prefacută Gândurile-mi sunt murdare Sufletul mi-e şi el negru Dar arzând de nerabdare E greu să rămâi integru. Să renunţ nu vreau,nu pot Să te chinui eu ador Te ghidez ca pe-un robot Pân' la mine-n dormitor. Am veninul foate dulce Te omor încet, dar sigur Tu nu vrei a te mai duce, Dar eu plec, te trezeşti singur.

Umed

   

    Mă dezbrac şi păşesc uşor în baia mea crem. După o zi toridă de vară simt nevoia să mă relaxez sub jetul  duşului. Lumina artificială a becului mă face să par creolă, în ciuda faptului că eu nu am stat nicio zi la plajă. Pielea mea e albă ca cea a unui bebeluş, dar ştiu de la prima întâlnire că asta te atrage la mine şi sincer nu aş strica-o pentru nimic în lume cu razele ultraviolete...
    Deschid robinetul și las apa să curgă. Sunetul ei mă liniștește, iar uneori atingerea apei îmi dă fiori. Profit de moment și îmi închid ochii lăsând-o să îmi ude trupul albicios. Nu aud nimic, dar pot să îţi simt respiraţia pe gâtul meu și mâinile tale ce îmi cuprind mijlocul. Deschid ochii și te văd ciudat printre stropi și fire umede de par. Mirosul tău te dă de gol și mă face să mă simt în siguranţă.  
   Te apropii de mine tot mai mult spunându-mi că mă dorești și mă săruţi timp îndelungat. Mă simt perfect. Combinaţia dintre atingerea apei și săruturile tale mă excită atât de tare încât îmi doresc să nu te mai oprești. 
   Refuz să îmi mai deschid ochii... Suntem faţă  în faţă sărutându-ne ca doi adolescenţi pe care au pus stăpânire hormonii, iar tu nu esti deloc cuminte. Îţi plimbi mâinile pe tot corpul meu și mă provoci fără a-mi atinge pântecele umed și dornic să te primească.  Sunt destul de mică pe lângă tine și uneori asta te enervează groaznic, dar azi nu. Astăzi ești altfel. Iţi desprinzi trupul de al meu și începi să îţi cobori buzele pe gât în jos de parcă ar fi ceva natural. Încep să simt din ce în ce mai mulţi fiori căci respiraţia ta ajunge pe sâni. Îmi iei sânii în palme, iar sfârcul stâng îl iei în gură. În timp ce te joci cu el, îţi miști usor mâna dreaptă de pe sân până pe clitoris și mi-l atingi cu mișcări circulare și lente. 
    Respiraţia mea e din ce în ce mai greoaie, iar din când în când mai scot căte un geamăt, involuntar, desigur. Sătul să îmi simţi umezeala doar cu mâna îţi pui întreaga gură pe EA. Te joci cu limba pe labiile  mele lipsite de păr și apoi mă penetrezi cu ea. Nu reușesc să îmi dau seama ce se întâmplă, dacă umezeala e de la apa dușului care curge neîncetat, de la saliva ta sau pur și simplu e sucul meu. Știu doar că ești nemaipomenit și că mă simt extraordinar. Mai am puţin și simt cum o iau razna, încep să tremur toată și să gem de plăcere. Ultimul sunet scos de mine e al naibii de ascuţit. Îmi oferi senzaţii fantastice, imposibil de descris. 
    Încep să aud mai tare apa ce curge peste mine, îmi deschid ochii. Tresar ca din somn, iar tu nu ești aici. Ai dispărut ca o nălucă...

Haosul meu..

     
      Mă cuprinde un dor, un dor aşa arzător încât aş merge mii de kilometri pe jos doar ca să îl văd un minut. Aş vrea să fiu acolo în fiecare dimineaţă, să îi văd chipul mângâiat de razele soarelui, să îl sărut cu ochii închişi. 
     Deschid ochii şi văd un alt chip. Un chip angelic, cu o privire blândă. Mă atinge delicat ca nu cumva să mă bruscheze, se apropie cu buzele cărnoase de mine, închid ochii şi îl sărut. 
     Deschid iar ochii şi simt o muşcătură pe gât. Sunt privită de doi ochi perverşi şi atinsă de două mâini lacome, apoi simt cum buza de jos îmi e muşcată de o gură înfometată, închid ochii..
     Deschid ochii şi sunt pe spate, fac dragoste, simt ce nu am mai simţit niciodată, privirea lui îmi oferă siguranţă, siguranţa faptului că mâine va fi lângă mine, îmi apropi gura de urechea lui, îl sărut uşor şi închid ochii...
    Deschid ochii şi simt că înnebunesc. Sunt penetrată adânc şi nu îi văd înfăţişarea, e în spatele meu, dar mâinile lui puternice mă trag de şolduri către el, tremur toată de plăcere, scot un geamăt şi închid ochii...
    Deschid ochii şi îi văd din nou chipul blând, îmi spune că mă iubeşte, încet îl sărut şi închid ochii...
    Deschid ochii şi văd acea privire perversă, aud dintr-un glas tremurat cât sunt de "bună", îmi muşcă buza de jos în timp ce îmi închid ochii...
    Încerc să îmi deschid ochii şi nu pot. Nu ochii nu îi pot deschide, ci ochii minţii. Sunt confuză. Mă aflu la graniţa dintre inocenţă şi perversitate, la graniţa dintre iubirea supremă şi culmile plăcerii. Parcă aş fi pierdută la o răscruce de drumuri, fără să ştiu ce să aleg şi fără ca cineva să mă ajute. Singura persoană care mă poate ajuta sunt eu. Dar eu? Eu sunt neputincioasă...  

Dar ochii? Ochii sunt ai tăi...

      

      Nu simt nimic când mă priveşti. Nici măcar ură. Căldura ochilor tăi nu mă mai înmoaie, deşi mă mai trece câte un fior, minuscul, dar suficient de mare ca să-mi străbată întregul trup. Dacă stau mai bine să ma gândesc, de fapt nu privirea ta îmi trezeşte simţurile ci amintirea privirii... E mai profundă decât ţi-ai închipui. Şi ştii de ce? Pentru că ea e numai a mea, ea locuieşte doar în mintea mea bolnavă, pe când privirea ta e a tuturor. Ţi-o poate vedea oricine, oricând. Ţi-o poate viola, fura sau mai rău, ţi-o poate urmări în timp ce tu mă priveşti pe mine. Şi nu, nu vreau. Vreau să fie doar a mea. Vreau să o păstrez pretutindeni şi nu o pot face decât dacă închid ochii şi mi-o amintesc...
     Pare mai blândă, mai inocentă, mai plină de iubire şi mai plină de mine decât în realitate. Pare a fi născută pentru mine. Pentru a fi acolo de la răsărit până la apus şi pentru a mă veghea. 
      Pentru a mă proteja, creându-mi lumea... Lume în care mă simt liberă cu toate că sunt prizoniera privirii tale. Pot să fac ce vreau, când vreau, cum vreau. Pot să zbor cu gândul în cele mai îndepărtate şi neatinse locuri, trecând orice graniţă.
      Ajung pe ţinuturi atemporale. Nu am limite şi sunt doar eu. Nu depind de nimeni, iar ochii tăi nici măcar nu mai sunt. Nu mai există nici amintirea lor. Iar fiorul? Fiorul a dispărut şi el...