luni, 11 august 2014

Văduva neagră





Pe-nserate, fără teamă Apar eu de nicăieri Nu-s paianjen, sunt o damă
Şi te-ntreb tu cum preferi.
Mai întâi te-ademenesc Iţi promit luna şi marea Tu crezi însă că iubesc, Nu că limita mi-e zarea. Zâmbetul nu mă tradează Ba şi chipul mă ajută Par eu înger ce veghează, Nu nebună prefacută Gândurile-mi sunt murdare Sufletul mi-e şi el negru Dar arzând de nerabdare E greu să rămâi integru. Să renunţ nu vreau,nu pot Să te chinui eu ador Te ghidez ca pe-un robot Pân' la mine-n dormitor. Am veninul foate dulce Te omor încet, dar sigur Tu nu vrei a te mai duce, Dar eu plec, te trezeşti singur.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu