Te-ai gândit vreodată cum ar fi dacă unul dintre obiectele dragi ţie ar avea glas? Acum, de câteva zile eram la duş şi mă uitam la lănţişorul de la gâtul meu... Mă gândeam la câte a fost martor săracul de el, de câte ori m-a văzut plângând, sau râzând, de câte ori mi-a simţiti trupul copleşit de emoţii sau de plăceri. Cu siguranţă şi tu ai un obiect dintr-ăsta care a fost martor la toate lucrurile pe care le-ai făcut, fie ele bune sau mai puţin bune. Dar imaginează-ţi că acest obiect prinde glas când nici nu te aştepţi şi începe să spună lumii tot ce ai făcut, ar fi interesant nu? Sau cum ar fi dacă ar începe să povestească despre propriile intimităţi doar după moartea ta? Să afle întreaga lume toate secretele tale? Ar fi şocant, nu? Să afle lumea pe unde ai umblat, cum ai umblat, cu cine ai umblat, ce ai făcut, când ai făcut, de ce ai făcut... Poate că propria imagine ar fi ruinată sau din contră, poate s-ar îmbunătăţi. Mă puteţi considera vreo nebună sau vreo femeie a dracului, dar sinceră să fiu mi-ar place să asist la o astfel de scenă. Să fiu la un eveniment şi să văd cum un cercel, un telefon mobil sau mai ştiu eu ce obiect , începe să dea din casa unei femei din asta aşa mai sofisticată. Mi-ar place să aflu cât mai multe despre cât mai multă lume. Cred că aş fi in stare să fac chiar un "amanet" pentru aceste obiecte, doar de dragul de a afla secrete. M-ar amuza să aflu "nimicuri" de la nişte obiecte drăguţe, dar ştiu că nu voi avea niciodată această plăcere...
Hai recunoaşte că şi tu ai făcut-o de cel puţin zece ori în viaţa ta şi că o vei mai face de cel puţin încă de atâtea ori. Recunoaşte că şi tu ai "omis" să spui o parte din adevăr sau întregul adevăr doar ca să îţi fie ţie bine. Dar de câte ori te-ai simţit împlinit că nu ai zis adevărul? De câte ori te-ai pus seara în pat şi te-a mustrat conştiinţa? Îţi zic eu că după primele minciuni ai mai avut câte o mustrare, dar mai apoi începi să obişnuieşti şi îţi este mai greu să spui adevărul decât să minţi . Ale dracului sunt cuvintele omului. Cuvintele astea nenorocite te pot face să îţi vinzi şi sufletul căci eşti prea orb ca să vezi că eşti minţit. Cum poţi să arunci aşa cu neadevăruri în stânga şi în dreapta? E greu să ştii că ai cel puţin o persoană apropiată care te minte sau care a făcut-o măcar odată uitându-se la tine zâmbind. Tu nu realizezi ce urât este să minţi doar atunci când eşti minţit. Poate că de multe ori adevărul ar durea mai tare, dar eu una, aş fi mai mulţumită să aud un adevăr crud, decât o minciună frumoasă căci ştiţi şi voi "Minciuna are picioare scurte" şi până la urmă aflu şi adevărul şi chiar nu are rost să minţi. Recunosc, am făcut-o şi eu, uneori mă simţieam ca o infractoare, alteori mă simţeam vicleană şi puternică, iar câteodată nu simţeam nimic. Te-ai gândit vreodată cum ar fi dacă ai plăti cu bani pentru fiecare minciună? Oare ai mai fi minţit de atâtea ori de căte ai făcut-o? Cel mai grav e că uneori minţim fără să ne dăm seama şi mai şi pierdem încrederea celor din jur, iar încetul cu încetul ne pierdem pe noi înşine şi ajugem să purtăm nişte măşti pe care nu ni le mai dăm jos nici atunci când suntem doar noi, în camera noastră şi nu ne vede nimeni altcineva...
Există multe lucruri importante în viaţă, iar printre aceste lucruri se numară şi cunoaşterea propriului trup. Consider că e un lucru foarte important să îţi cunoşti fiecare părticică din corp, să îţi cunoşti reacţiile pe care le ai la acţiunea unor stimuli şi să ştii să le şi controlezi, dacă se poate. E normal să ştii ce te doare, când, de ce.... Ce îţi face plăcere, ce nu... Cum, în ce mod, sub acţiunea cui începi să te exciţi şi mai ales care sunt zonele tale erogene. În afară de clitoris, sâni sau penis mai avem şi altele, pe care le descoperim doar analizându-ne, mângâindu-ne... De multe ori auzim din gura femeilor/fetelor expresii de genul: "eu nu am avut niciodată orgasm"... Doamneee! Cum naiba să îţi doreşti să fii avut vreun orgasm oferit de partenerul tău (care e străin) dacă nu eşti în stare tu, în primul rând să ajungi de una singură la unul? Cum vrei să ştie partenerul tău ce îţi place dacă tu nu-i spui? Sau ce să-i spui când de fapt, nici nu tu nu te cunoşti pe tine...Eu cred că e important să îţi cunoşti trupul înainte de a-ţi începe viaţa sexuală. În trecut era considerată o perversiune şi semn de boală psihică dacă îţi produceai singur plăceri, în prezent este considerată o activitate normală, pentru o viaţă sexuală plăcută, împlinită şi fără riscuri. Este o modalitate normală pentru a simţi plăcerea sexuală şi poate fi efectuată pe tot parcursul vieţii. Masturbarea este considerată o problemă când inhibă activitatea sexuală cu partenerul, când este facută în public sau dacă dăunează persoanei. Poate fi considerată dăunătoare dacă este efectuată compulsiv şi/sau intervine în buna desfăşurare a activităţilor zilnice, dar dacă e facută cu măsură aduce doar beneficii...
