Eşti om, deci ai făcut-o şi tu!

   Hai recunoaşte că şi tu ai făcut-o de cel puţin zece ori în viaţa ta şi că o vei mai face de cel puţin încă de atâtea ori. Recunoaşte că şi tu ai "omis" să spui o parte din adevăr sau întregul adevăr doar ca să îţi fie ţie bine. Dar de câte ori te-ai simţit împlinit că nu ai zis adevărul? De câte ori te-ai pus seara în pat şi te-a mustrat conştiinţa? Îţi zic eu că după primele minciuni ai mai avut câte o mustrare, dar mai apoi  începi să obişnuieşti şi îţi este mai greu să spui adevărul decât să minţi . Ale dracului sunt cuvintele omului. Cuvintele astea nenorocite te pot face să îţi vinzi şi sufletul căci eşti prea orb ca să vezi că eşti minţit. Cum poţi să arunci aşa cu neadevăruri în stânga şi în dreapta? E greu să ştii că ai cel puţin o persoană apropiată care te minte sau care a făcut-o măcar odată uitându-se la tine zâmbind. Tu nu realizezi ce urât este să minţi doar atunci când eşti minţit. Poate că de multe ori adevărul ar durea mai tare, dar eu una, aş fi mai mulţumită să aud un adevăr crud, decât o minciună frumoasă căci ştiţi şi voi "Minciuna are picioare scurte" şi până la urmă aflu şi adevărul şi chiar nu are rost să minţi. Recunosc, am făcut-o şi eu, uneori mă simţieam ca o infractoare, alteori mă simţeam vicleană şi puternică, iar câteodată nu simţeam nimic. 
   Te-ai gândit vreodată cum ar fi dacă ai plăti cu bani pentru fiecare minciună? Oare ai mai fi minţit de atâtea ori de căte ai făcut-o? Cel mai grav e că uneori  minţim fără să ne dăm seama şi mai şi pierdem încrederea celor din jur, iar încetul cu încetul ne pierdem pe noi înşine şi ajugem să purtăm nişte măşti pe care nu ni le mai dăm jos nici atunci când suntem doar noi, în camera noastră şi nu ne vede nimeni altcineva...