Tu cum eşti?

Fie că ne uităm la televizor, că navigăm pe internet sau pur şi simplu ne plimbăm pe stradă fără a face prea multe eforturi putem observa că suntem înconjuraţi de oameni care pun accent doar pe înfăţişare. Există oameni care nu au niciun scop în viaţă şi pun preţ pe nişte lucruri care nu au valoare. Sunt oameni care nu sunt interesaţi de absolut nimic. Oameni care nu au principii, valori morale, bun simţ sau altele. Bun, eu înţeleg  că şi aspectul fizic contează destul de mult, dar nu într-atât încât să laşi toate celelalte lucruri şi să fii preocupat doar de tine şi aspectul tău. Uneori mai avem nevoie şi de puţină minte, puţină afecţiune şi puţin respect pentru  cei din jurul nostru. Suntem văzute ca fiind "fiinţe superioare", dar încep să cred că ni se duce dracu toată "superioritatea" asta de când cu oamenii ăştia născuţi pentru a cheltui banii pe operaţii estetice. Ce suflet poate să aibă o "domnişoară" (ca să nu o fac piţipoancă) care vine de la ţară, se aruncă în braţele primului boşorog cu bani, îi face un copil (cu altul, că bătrânelul nu e în stare), apoi divorţează şi îi ia mai mult din jumatate de avere? Şi ştii care e ironia sorţii? Cu toate că suntem conştienţi că oamenii de genul nu fac doi bani, unii dintre noi ne simţim încă atraşi de "frumuseţea" ăstora.... Sunt oameni falşi şi e valabil şi la bărbaţi. Nu doar femeile pot să fie "piţi" că sunt destui masculi ce se consideră "macho"  şi ei nici nu ştiu pe ce planetă se află. Cum Doamne iartă-mă poţi să te consideri om dacă nu eşti în stare să ştii ce e important cu adevărat în lumea asta? E trist să vezi că din ce în ce mai mulţi oameni îşi pierd sufletul sau mai rău şi-l vând doar pentru a avea bani de solare, operaţii estetice, machiaje şi ţoale. Din ce în ce mai mulţi încearcă să pară ceea ce nu sunt ei cu adevărat. Eu una nu m-aş simţi deloc bine să fiu una dintr-asta.. Nu aş putea să fiu una din aceea care nu ştie să iubească. Nu aş putea trăi fără principii. Nu aş putea să fiu o "Barbie". Tu ai putea?

E...

Erotismul (de la Eros, zeul iubirii în mitologia greacă) cuprinde tot ce amintește de dragostea fizică sau provoacă excitarea sexuală, fie prin opere de artă (literatură, film, fotografie, pictură, sculptură...), fie prin situații, obiecte sau multe altele.

Mulţi nu fac dinferenţa dintre erostim şi pornografie, dar una din diferențe constă în faptul că pornografia arată explicit trupul și actul sexual, prin toate fațetele posibile, ceea ce detașează total pornografia de tărâmul artelor, pe când erotismul se mulțumește adeseori doar să le sugereze.

Am citit undeva că adolescenţii sau cei care sunt abia la începutul unei relaţii nu pun atâta accent pe erotism cum pun cei dintr-o căsnicie sau cei ce au o relaţie cu vechime. Dar unii dintre noi, nici măcar nu ştim unde să îl căutăm sau nici măcar nu suntem interesaţi de el. Cu toate că nu recunoaştem, fiecare dintre noi avem nevoie de puţin erotism. Erotismul ajută la dezvoltarea sexualităţii noastre. Uneori ne ajută să ne descoperim partenerul, iar  de cele mai multe ori  pe noi înşine. 

Nu am dreptate?

Oricare ar fi vârsta ta, ocupaţia ta, oricare ar fi ţelul tău,indiferent de unde ai plecat şi indiferent care e locul către care te îndrepţi ,cu sau  fără voia ta, fără să îţi dai seama sau poate că eşti conştient, ai un VICIU.  Un lucru, care dacă ţi-ar lipsi ai simţi că rămâi fără putere. Ai simţi că viaţa ta tocmai începe să se termine. Te-ai întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă un lucru pe care îl foloseşti zilinic ar dispărea? De exemplu internetul. Că suntem de acord, că nu, trebuie să acceptăm că majoritatea suntem dependenţi de  el, într-o oarecare măsură. Pun pariu că fiecare dintre voi aveţi acolo câte o chestie care dozată în anumite cantităţi fie ele mai mari sau mai mici,vă provoacă o stare de bine. O chestie pe care atunci când o faci te simţi împlinit, fie şi pentru o secundă. Unii au plăcerea de a fuma, alţii de a consuma alcool, alţii iubesc jocul de cărţi sau cine ştie, unii îşi găsesc plăcerea în chestii pe care alţii le consideră banale sau din contră, le consideră ieşite din comun. Tot noi, uneori parcă suntem bătuţi în cap şi ne simţim atraşi şi interesaţi de lucrurile care ne sunt interzise. Parcă de ce nu avem voie să facem un lucru fix de aceea îl facem sau suntem tentaţi să îl facem. 

Vicii...

Încinsul miros de asfalt...

Doar întunericul îmi ţine de cald,

O melodie lentă îmi captivează atenţia

Mi-e dor de încinsul miros de asfalt

Nu mai sunt copil, mi-am pierdut inocenţa.

Am reuşit să mă cunosc cu-adevărat

Când te-am privit în ochi, m-am regăsit

Am simţit încinsul miros de asfalt

Întreaga viaţă în ochii tăi mi-am retrăit.

Şi înca mă gândesc la cum ard

Ard de dorinţa de a te avea

Ard ca înscinsul miros de asfalt

Nici cu ochii deschişi nu te pot vedea.

Nu reuşesc să-mi explic ce s-a-ntâmplat

De ce ai aparut şi ai dispărut în mine

Unde-i încinsul miros de asfalt ?

Unde suntem noi? Eu şi cu tine…

Unele pot, altele nu...

Intrând azi pe facebook am găsit imaginea asta. Şi sinceră să fiu chiar mi-a dat puţin de gândit. Cel puţin ştiu că unii atunci când iubesc pe cineva nu pot să înşele, dar totuşi dacă până la persoana iubită (soţul/viitorul soţ) ai mai avut pe altcineva înseamna că ai fost o depravată? Eu zic că nu. Oricum eu zic că şi chestia asta cu acelaşi tip întreaga viaţă, ţine mult de mediul în care creşti, anturaj şi nu în ultimul rând de propriile principii. Nu poţi cere să fie toată lumea la fel, mai ales în zilele noastre, când sexul nu mai este un subiect tabu. Dacă ar fi fost toate femeile cuminţi ce s-ar fi întâmplat cu "cea mai veche meserie din lume"? Bine, asta nu înseamnă că susţin prostituatele, dar o femeie adevărată nu e doar aia care are un singur bărbat în toată viaţa ei. O femeie adevărată e aceea care ştie ce vrea de la viaţă, e independentă şi nu se lasă călcată în picioare. O femeie care nu depinde de partenerul ei de viaţă şi care se respectă. Nu putem spune că orice femeie e "adevărată", dar nici că nu e "adevărată" doar pentru simplul fapt că  a mai "cunoscut"  şi alţi tipi înafara soţului ei. Fiecare dintre noi vede chestia asta cu sexul cu alţi ochi, aşa încât fiecare face ce vrea, când vrea, cum vrea cu propria viaţă, dar asta nu înseamnă că nu e o femeie adevărată. În plus avem nevoie de oameni cu experienţă în toate domeniile... 

Sunt sau nu toate la fel?

Nu ştiu cum să încep ca să nu vă sperii. Am de gând să scriu despre ceva care nu sunt sigură că o să vă placă sau cel puţin sunt sigură că nu va fi pe placul tuturor. M-am gândit să scriu despre ceea ce înseamnă a fi "curvă" căci de multe ori facem afirmaţii de genul "mă ce curvă e aia" şi fata/femeia poate nu e, dar noi afirmăm acest lucru din simplu fapt ca ne displace sau nu cunoaştem noţiunea cuvântului. Deci în seara asta căutând şi eu ca tot omul în DEX am găsit: "curvă=femeie care duce o viaţă desfrânată, soţie adulteră, prostituată" aşa că nu orice femeie e "curvă"... Dar cum e să duci o viaţă "în desfrâu"? Sau ce e aia? În mintea mea o viaţă trăită în desfrâu e o viaţă trăită imoral, fără principii. O viaţă în care nu eşti în stare să te respecţi pe tine însuţi, iar de respectul celor din jur nici nu se pune problema. Cred că  pentru a trăi o asemenea viaţă nu îţi trebuie să ai caracter sau poate că trebuie? Eu zic că nu. Eu zic că trebuie să fii o femeie fără ideal sau din contră una care şi-ar atinge ţelul prin asta. Oricum nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni, iar eu nu am scris asta ca să le judec pe cele care duc o viaţă desfrânată. Eu am scris asta pentru unii care judecă după aparenţe şi fac curve pe orice fată/femeie. 

Spune-i cum vrei...

Spune-i cum vrei tu, dar eu o numesc "infidelitate". De ce apare ea? Păi după părerea mea din prostie, dar adevăratul motiv poate fi  curiozitatea, provocarea sau chiar plictiseală. Plictiseală în doi? Da,da e posibil. Deci curiozitatea apare de obicei la bărbaţi, aceştia având impresia că orice e mai bun decât ceea ce au ei acasă. Suficient să le arăţi un crac gol, un decolteu sau pur şi simplu un zâmbet şi gata. În plus, ştim cu toţii că bărbaţilor le place "viaţa" şi niciodată  nimic nu va fi pentru ei fără rost sau indecent, pe când  unele  femei au limite. Femeia, hmm, a dracului fiinţa asta. Pentru ea înşelatul reprezintă o provocare. Poate să fie ea cea mai "sfânta", căci  la un moment dat, holbându-se în oglindă începe să îşi pună întrebări de genul "oare mai atrag pe cineva?" şi o astfel de întrebare poate reprezenta intriga. O femeie  mai poate înşela  şi din lipsă de afecţiune, pe când un bărbat sunt convinsă că nu ar înşela din pricina asta. 
Ştii de ce infindelitatea ne  ucide? Păi pe unii  îi ucide  gândul că partenerii lor de viaţă i-ar putea înşela, iar pe ceilalţi  îi ucide gândul că ar putea fi prinşi înşelând. Oricum ai face şi oricum ai vrea să priveşti lucrurile fii sincer cu tine şi recunoaşte că te-ai aflat cel puţin o dată într-una dintre aceste două ipostaze, frământat de gânduri. Uneori stau şi mă gândesc dacă merită să fii fidel, dar mai apoi automat mă gândesc dacă merită să înşel şi încă nu am găsit niciun răspuns la niciuna din aceste două întrebări. Dar părerea ta care-i?

Ce ne-am face fără?

 Sunt cam copilă,ştiu. Sunt cam naiva,ştiu şi asta. Ştiu că lumea nu stă doar în plăcere şi fericire ci mai trebuie făcute şi sacrificii.. Uneori mai trebuie şi să te supui legilor vieţii, nu doar propriilor legi.
    Dar cu iubirea? Cum rămâne cu iubirea? Nu poţi alege pe cine să iubeşti, cum să iubeşti, când să iubeşti, de ce să iubeşti... Poţi alege doar pasul pe care vrei să îl faci. Doar poţi alege dacă rămâi sau pleci. Dacă eşti de acord să devi un adept al iubirii. Adept? Da, adept... Căci şi iubirea asta uneori e ca o secta. Te face să devi sclavul ei. Te face să dai tot ce ai mai bun în tine ca mai apoi să te lase fără nimic. Te lasă fără suflet, fără speranţă şi fără încredere în oameni.
     Dar, pe de altă parte iubirea este cel mai frumos lucru. Arta a apărut  datorită acestui sentiment "nenorocit". Datorită iubirii a apărut muzica,operele literare şi chiar pictura. Cu toţii ştim că e cel mai oribil lucru să suferi din iubire şi cu toţii am suferit măcar o dată din pricina asta, dar în fond şi la urma urmei ce ne-am face fără ea?...