Ce ne-am face fără?

 Sunt cam copilă,ştiu. Sunt cam naiva,ştiu şi asta. Ştiu că lumea nu stă doar în plăcere şi fericire ci mai trebuie făcute şi sacrificii.. Uneori mai trebuie şi să te supui legilor vieţii, nu doar propriilor legi.
    Dar cu iubirea? Cum rămâne cu iubirea? Nu poţi alege pe cine să iubeşti, cum să iubeşti, când să iubeşti, de ce să iubeşti... Poţi alege doar pasul pe care vrei să îl faci. Doar poţi alege dacă rămâi sau pleci. Dacă eşti de acord să devi un adept al iubirii. Adept? Da, adept... Căci şi iubirea asta uneori e ca o secta. Te face să devi sclavul ei. Te face să dai tot ce ai mai bun în tine ca mai apoi să te lase fără nimic. Te lasă fără suflet, fără speranţă şi fără încredere în oameni.
     Dar, pe de altă parte iubirea este cel mai frumos lucru. Arta a apărut  datorită acestui sentiment "nenorocit". Datorită iubirii a apărut muzica,operele literare şi chiar pictura. Cu toţii ştim că e cel mai oribil lucru să suferi din iubire şi cu toţii am suferit măcar o dată din pricina asta, dar în fond şi la urma urmei ce ne-am face fără ea?...