Despărţirile... Ce ne-am face noi dacă nu ar exista ele? De ce am mai suferi noi? Fie că sunt dureroase şi profunde, dulci şi răzbunatoare, temporare sau definitive ele tot aduc în sufletele noastre o doză de amărăciune. Cum spun eu "te fac să te simţi degeaba"... Îţi pui atâtea speranţe într-o simplă relaţie, investeşti atâtea sentimente, îţi faci atâtea planuri... Ca să ce? Că până la urmă tot se sfârşeşte. Bun, unii care citesc nu îmi dau dreptate spunând că dacă vrei şi lupţi povestea ta de dragoste va avea un final fericit, dar în majoritatea cazurilor nu e aşa... Vise năruite, nelinişte, singurătate... Credeai că ai totul şi-ai pierdut. În astfel de momente poţi să ai orice căci dacă nu ai persoana pe care o iubeşti totul e în zadar. Uneori uiţi şi cine eşti.
Ştim cu toţii că lumea nu stă doar într-o singură persoană, unii spun: "nu mai plânge, mai sunt sute... şi poate mai bune decât el/ea". Dar acum serios cine e în stare după o despărţire să se gândească la o altă persoană? Probabil cei care au avut relaţii doar pentru anumite beneficii nicidecum o relaţie bazată pe iubire, încredere, respect şi ajutor reciproc...Bine ar fi dacă omul şi-ar putea formata memoria asemenea hard-ului de la computer. Nu ar mai avea atâta bătaie de cap, nu ar mai fi bântuit de amintiri şi ar trece mult mai uşor peste momente dintr-astea nasoale precum despărţirile. Însă din păcate nu putem şi suntem nevoiţi să ne luptăm cu noi înşine. Creierul nostru vreau una, iar sufletul (prostul de el) vrea altceva.
Oricum în situaţii de genul acesta este important să gândeşti cu mintea, nu cu sufletul şi să încerci să vezi partea plină a paharului. Trebuie să vedem că despărţirile sunt cele care ne fac mai puternici, iar aceste relaţii sunt cele care ne dau câte o lecţie cu fiecare relaţie având ocazia să învăţăm câte ceva cu timpul devenind pregătiţi pentru o relaţie frumoasă, de lungă durată care ne va duce în faţa altarului.
E primul post care aproape mi-a rascolit o lacrima...
RăspundețiȘtergere