Indiferenţa...

Al dracului sentiment e indifereţa. Unul dintre cele mai a dracului chiar. Imposibil să nu te omoare. Încet, dar sigur. De fapt cred că indiferenţa este cea care generează ura. Dar mă întreb cum de te poate durea ceva aşa tare precum nepăsarea? Nu sunt foarte multe sentimente ce îţi oferă asemenea "senzaţii", dar şi când ai parte de astfel de trăiri, simţi până în măduva oaselor. La fel ca o lovitură, destul de puternică pentru a-ţi provoca o rană adâncă şi o cicatrice pe viaţă. În momentele de genu începi să analizezi lucrurile în detaliu. Analizezi aşa de amănunţit cum nu te gândeai că o vei face vreodată. Te întrebi şi cauţi răspunsuri asemenea unui filosof şi cu toate acestea te afunzi mai tare în necunoscut devenind din ce în ce mai confuz. Începi să îţi pui proasta întrebare: "care e roul meu pe Pământ?" sau mai simplu şi mai banal: "de ce trăiesc?"... Doamne cât de naivi putem fi uneori, noi oamenii. Ce are dacă o persoană te tratează cu indiferenţă? Ar trebui să treci peste deoarece cu siguranţă există măcar alte două, trei pentru care însemni ceva. Nu mult, dar însemni. Însă în acele clipe nu suntem în stare să vedem părţile bune  ci doar pe cele rele. Nu suntem în stare nici să acceptăm ajutorul celor din jur, nici măcar să acceptăm un sfat, să ascultăm o vorbă. Orice ni se spune, noi luăm în nume de rău. Vedem doar un singur drum şi nu căutăm alternative, dar şi când ne trezim la realitate râdem de cât de proşti am putut fi, dar asta e. Viaţa nu-ţi poate oferi doar fericire. Trebuie să munceşti ca să ajungi la ea căci altfel nu o vei ştii preţui...